Daca tot am rascolit trecutul sa imi pun si eu pe fata faptele anterioare ce m-au facut omul de acum.La 12 ani cand trebuie sa ai cea mai frumoasa viata sa razi sa zburzi printre ponei cu gandul ca intr-o zi vei deveni o printesa ca Cenusareasa eu deja ma simteam descurajata de anturaj mi se parea inutil sa ma implic in socializare asa ca ma afundam in mancare aceasta facandu-ma intr-un fel mai multumita.De aceea la 12 ani am ajuns la 80 de kg la 1.60 cred.Nu ma cantarisem iar atunci cand am vazut cantarul trecand de 60 de 70 de 75 am inceput sa plang.Cum putusem sa scap fraiele din mana?Deodata toata mancarea mi se parea un inamic dur crud dornic sa iti faca rau .De la un om care mananca non stop zi si noapte, noapte si zi am ajuns la o persoana cugetata care mananca normal, care e dispusa sa intoarca busola vietii la 360 grade deoarece era de ajuns.La 13 ani ajunsesem la 55 de kilograme la un metru saptezeci.Bineinteles ca deodata simti cum toate acele vorbe nespuse pe care le-ai inghitit atunci cand cineva se lega de aspectul tau trebuiau spuse.Am renuntat la fetita speriata de viitor timida care nu avea incredere in ea su am ales-o pe cea puternica dispusa sa infrunte gurile rele ,mizeriile vietii si de ce nu lumea intreaga.Aveam in sfarsit prieteni, ma intelgeam cu toti si cel mai important dintre toate am demonstrat mie insami ca nu sunt cu nimic mai prejos decat un copil slab.Acum la 14 ani am un metru saptezeci si trei 57 de kilograme si respir aer ca un om normal cu o viata normala impovarat de esecul ca am avut nevoie de 12 ani sa imi dau seama ca mancarea nu e totul.So Fuck you life I made you knock-out!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu