Colegii mei

La sfarsitul clasei a VII-a raman nostalgica gandindu-ma "Ba baiatule la anul ma despart de colegii mei din clasa I".Cine ar fi crezut ca intr-o clasa ca a noastra pot trai minti atat de diferite totusi toate dispuse sa invete acelasi lucru ,si anume sustinerea reciproca .7B si viitoarea 8B este o clasa de la care se asteapta lucruri marete , presiunile neincetand catusi de putin.Sub acelasi acoperis a invatat poate un copil mai necajit, mai timid impreuna cu cineva care are energie de ar putea misca Everestul din loc.In 7 ani am plans din cauza lor dar am si ras ,am luat profesorii peste picior incercand uneori sa ne sustinem sa lasam rautatile la o parte.Am reusit?Eh suntem aproape de reusita dar si de sfarsit.Credeti ca dupa ce plecam ne vom mai intalni cu totii?Cu Andreas cu Raducu cu Simona(Cateva exemple,nimic rau la adresa lor).Nu!Fiecare o va lua pe drumul sau si peste ani vom trece unul pe langa altul pe strada ca si cum nici nu ne-am fi cunoscut vreodata fara macar sa zicem un buna ziua in memoria a macar 8 ani de timp petrecut impreuna.Totusi ar fii bine uneori sa ne oprim din furtuna numita viitor si sa savuram momentul si sa nu uitam un lucru foarte important.Sub hainele de mana a doua cat si sub cele de firma se afla un copil .